Rolul vietii tale

Mi-e mila de tine, un biet actor pe scena vietii. Tu, cel care trebuie sa faca totul sa multumeasca publicul doar pentru niste jalnice aplauze si un succes muritor, vei ramane singur, doar tu si scena. Cand se va trage cortina vei observa ca a fost in zadar. Nu zic nu, intr-adevar vei fi pe val o buna perioada de timp, dar cand vei ramane doar cu decorul te vei intreba daca a meritat tot jocul tau. Eu, un simplu spectator care nu a vrut sa urce (din punctul tau de vedere) sau sa coboare (din punctul meu de vedere) la rangul de actrita, actrita care ar fi trebuit sa joace rolul impus de tine, iti pot da raspunsul inca de acum, cand actul a inceput de putin timp. Nu, nu se merita. Pacat ca avem opinii atat de diferite. Pacat ca esti dependent de acele aplauze, pacat ca joci tot ce vrea publicul, pacat ca esti un comediant jalnic si totusi atat de aclamat. Spun comediant jalnic pentru ca pe mine nu m-ai facut sa rad decat in putinele momente cand nu ai jucat un rol. Imi pare rau pentru tine pentru ca esti un om bun, dar cu nimic mai presus decat o femeie care se vinde pe bani. Tu iti vinzi sufletul pentru succes.
Nu voi mai fi prezenta la niciun joc actoricesc de-al tau, nu vreau sa fiu martora la succesul tau, nu vreau sa crezi ca te sustin, nu vreau sa mai am nici macar rolul de spectator. Daca vei lepada hainele de parada si te vei uita dincolo de scena vei vedea oameni simpli care chiar te vor sustine. Stai linistit, nici nu vei clipi si altul va juca rolul tau, pentru publicul tau, nimeni nu-ti va simti lipsa.
Acum spun adio actorului, dar sufletul nu ma lasa sa nu spun....pe curand dragul meu!