Imi lipseste atat de mult...

Simt un gol in suflet, un gol ce nu poate fi umplut oricat de mult m-as stradui. Lipsa ei m-a dat cu totul peste cap. Urasc sa stau singura in casa, orice coltisor , orice lucru imi aduce aminte de ea. Nu m-am gandit niciodata la ziua in care nu va mai fi langa mine. Nu , inca nu m-am obisnuit si nici nu vreau sa ma obisnuiesc cu lipsa ei.

De curand mi-am pierdut cea mai buna prietena, cea mai veche prietena , singura prietena care nu m-a judecat niciodata, mi-a ascultat tot timpul povestile mele pline de nonsens, oful, m-a iubit neconditionat. Pentru restul a fost doar o catelusa, dar pentru mine a insemnat mult mai mult....

Am primit-o cadou de la parinti cand am implinit 10 ani. Practic am crescut impreuna. Toate amintirile mele de atunci si pana acum sunt legate de ea, de Lisa. Eu sunt singura la pariti, iar ai mei sunt firi mai reci, stiu ca poate suna prostesc, dar eu ei ma destainuiam, imi stia toate secretele...plangeam si ne bucuram impreuna.

Mi-e dor sa-i aud gherutele pe parchet, mi-e dor sa aud cum da cu labuta in usa cand vrea sa intre , mi-e dor sa-i vad ochii aia mari si frumosi care ma priveau veseli, mi-e dor s-o vad bucurandu-se cand intru in casa, mi-e dor sa stau intinsa pe parchet langa ea, mi-e dor de nasucul ei, mi-e dor de tot ce tine de ea...

Stiu ca probabil o sa par inca o smiorcaita de pe aici, dar chiar vroiam sa povestesc cuiva. Cu oricine am incercat sa vorbesc mi-a trantit replica "Ei...era doar un caine", asa ca am preferat sa tin totul in mine.

Nu, nu era doar un caine....a fost cea mai buna prietena a mea!

Cu mine nu ma plictisesc.

Cateodata te plictisesti....te plictisesti rau de tot. Si te chinui in zadar sa gasesti ceva de facut, ceva care sa te scoata din starea asta....si te gandesti...si te gandesti. Nimic. Nu-ti trece nimic prin minte. Si te apuca nervii si apoi incepi sa te gandesti aiurea. Si incepi sa vorbesti prostii, sa razi fara rost. Si din starea aia de moleseala dai in una de nepasare...spui cate-n luna si-n stele de te intreaba oamenii daca ai baut ceva. Nu! Pur si simplu te plictisesti. Mi se intampla adesea. Apoi incep sa imi aduc aminte ce am facut nu stiu cand si ce a spus nu stiu cine si ce ar fi trebuit sa fac de fapt si cum ar fi trebuit sa reactionez. Si incepi sa bati campii. Iti pui intrebari gen "cum ar fi fost oare daca....?", apoi incepi sa gasesti diferite variante si, bineinteles, o alegi pe cea care iti convine mai mult si data viitoate iti propui sa te risti, sa nu mai tii cont de presupusele consecinte. Si stai asa si vorbesti si te certi cu tine si iti dai sfaturi si iti faci propuneri si incepi sa-ti agreezi "prezenta". Si uite asa iti dai seama ca nu esti singur, esti cu tine. Esti tot timpul cu tine, chiar si atunci cand esti singur, mai ales atunci cand esti singur. Si nu te mai plictisesti, stai la povesti cu tine, te contrazici singur. Cateodata chiar ma intreb daca am eu o problema sau e normal sa stai la discutii cu tine... Normal, anormal....pentru mine sunt o companie placuta atunci cand ma plictisesc.

Anti....primavara!

Guma si Valentin sau Valentin si guma

Acum ceva timp am “descoperit” o guma ( da, guma de mestecat ). Avea o aroma pe care am mai gustat-o si totusi diferita. Era o incantare pentru papilele mele gustative. Am inceput sa spun tuturor despre guma mea de mestecat, sa topai ca o scolarita cu capul in nori. Si am mestecat-o, am mestecat-o, pana a devenit fada. Am mai pastrat-o un pic de dragul gustului ce abia a trecut , dar si pentru ca ma obisnuisem cu mestecatul. Mi-am dat seama ca fara aroma o tineam degeaba asa ca am aruncat-o.

Ei, ceva de genul s-a intamplat si cu “indragosteala” mea. De fapt, guma despre care vorbeam era chiar “ea”. M-am indragostit, fluturi in stomac , cap in nori , zambete si toate cele ce vin la pachet cu “dansa”. Dar nu m-a tinut prea mult. M-am scuturat bine si mi-am dat seama ca nu , nu-s de mine toate dulcegariile astea. Nici macar el nu era de mine…nu in sensul ca ar fi cineva prea bun pt celalalt cineva, ci pur si simplu nu mai era scanteia. Am mai continuat o perioada scurta sa vad daca lucrurile stau intr-adevar asa, sa ii dau si lui cateva semne, apoi fiecare cu a lui carare.

Mi-as putea lua alta guma de fiecare data cand ii trece gustul celei vechi, dar ce rost? Imi stric dintii, fac carii, imi stric stomacul etc. Sau as putea sa-mi iau o guma din aceea la metru, dar mi-e ca pierd timpul degeaba si gustul tot trece. Nici nu stiu….sper sa intalnesc pana la urma un domnisor care sa-mi cumpere guma cu baxul si sa ma alimenteze pt tot restul vietii.

Asa ca draga Valentine, sa nu te superi , dar nici anul asta nu o sa te sarbatoresc impreuna cu iubitul meu. El e undeva departe de inima mea, mai are cale lunga pana sa se-apropie. Totusi vreau sa-i transmit ca il voi iubi mult peste ani, iar tu o sa te saturi de noi si o sa te amuzi cand o sa vezi doi batranei mestecand guma cu gust interminabil, mergand pe aceeasi carare, tinandu-se de mana.

Dragul meu iubit, fa-ti de cap oriunde te-ai afla, iubeste, distreaza-te. Vreau sa faci tot ce-ti trece prin cap si asta pt ca atunci cand o sa ne cunoastem sa poti face diferenta, sa ma poti aprecia cat mai mult, sa poti vedea ca dragostea poate ajunge si la un alt nivel.