duminică, 11 martie 2012

Si totusi exista iubire, si totusi exista blestem!

Nu vreau sa va spun cum s-au cunoscut. A fost un inceput prea banal, dar care a nascut un sentiment nou in inima ei. Asta conteaza. Conteaza ca l-a indragit, nu pe loc, dar din ce in ce mai mult. Cu cat il descoperea mai mult cu atat il aprecia mai mult. Ma repet spunand "mai mult", dar asa simtea ea, din ce in ce mai mult. El parca inflorea in ochii ei. Nu stiu cand si el a inceput sa o priveasca altfel. Cert e ca nu ea a facut primul pas. Nu, nicidecum, era prea timida. Timiditatea i-a stat mereu in cale.

El i-a furat azi un sarut, maine o imbratisare si un sarut. Zilele treceau iar ei au hotarat sa inceapa o relatie. Ea era in al 9-lea cer, iar zambetul sau a durat zile intregi. Da, din pacate doar "zile" pentru ca a inceput sa vada frica din ochii lui. I-a cautat motive, scuze chiar. Nu i-a zis nimic,nu vroia sa-l piarda.

El era un perfectionist, iar ea... diferita.

Zilele au trecut iar el o cauta din ce in ce mai rar, o saruta din ce in ce mai putin. Inevitabilul s-a produs. S-au despartit.

Aveau prieteni comuni deja si ea-l vedea indeajuns de des incat sa nu-l poata uita. Ba chiar spera la o impacare. El nu pierdea nicio ocazie sa-i arunce o privire pe furis, un pupic de salut parca prea tandru pentru doi amici, un dans parca prea lent...un nou vis pentru ea.

S-a hotarat sa-si ia inima in dinti si sa lupte pentru dragostea ei. Nu credea ca are nimic de pierdut. L-a chemat la ea, iar el a venit. Au vazut un film, au baut un pahar de vin, au povestit cate-n luna si stele. El a sarutat-o, ea simtea cum inima vroia sa-i iasa din piept, sa-i strige ea insasi cat de mult il iubeste. El a invelit-o cu o patura de sarutari, iar ea i s-a daruit. Au adormit imbratisati si tot asa s-au si trezit.

Se imbraca cand ea i-a spus: "Nu vreau sa te mai las sa pleci!".

El i-a zambit si a iesit pe usa.

Linistea lui i-a innecat sufletul. Stia ca maine vor fi aceasi doi straini.

Cand a inchis usa au inceput sa-i curga lacrimi fara contenire. Stia ca o iubeste, tocmai din cauza asta ii era teama. Nu ar fi crezut niciodata ca se va indragosti de cineva total opus lui, nu facea parte din planul sau si totusi o iubea. A hotarat ca ar trebui sa inceapa sa viseze pentru doi, pentru ei doi si era nerabdator sa vina seara sa poata merge la ea sa-i spuna.

In timp ce se pregatea sa plece de la serviciu a primit un mesaj foarte ciudat de la ea. "Nu suport sa te mai vad plecand inca o data, asa ca voi pleca eu." Nu avea de gand s-o lase sa plece, sa o piarda tocmai acum cand isi recunoscuse sentimentele fata de ea, cand avea sa-si infrunte teama, cand vroia sa-si imparta visele, planurile, gandurile, totul cu ea.

S-a urcat in masina. Vroia sa ajunga cat mai repede la ea, iar timpul parca ii facea in ciuda. 20 de minute i s-au parut ani. A ajuns, dar salvarea ajunsese inaintea lui. Cu chipul manjit de durere intreba in stanga si in dreapta ce s-a intamplat. Un paramedic i-a raspuns. "Ea...a plecat dintre noi."

Aceasta este povestea unei tinere perfectionista in dragoste si a unui baiat...diferit.

Aceasta este povestea unei iubiri ucisa de prejudecati.