Gura lui e stramba. Vesnic o minciuna-n colt i-atarna si picura pelin. Ochii sunt frumosi, dar parca-i ies din orbite sa-i strige mandria oricui le iese-n cale. Nasu-i e perfect, jignit parca pentru ca trebuie sa respire un aer comun. Obrajii-i sunt curati, n-au fost de nicio lacrima patati. Iar fruntea... fruntea lui nu a cunoscut patima sau pasiunea, s-a odihnit in fiecare noapte. Parul lui e negru si dezordonat, in contrast cu gandurile sale.
In dreptul inimii are un lacat de argint, comoara lui cea mai de pret, iar cheia a ascuns-o in adancul sufletului.
S-ar spune ca pe trupul sau , parca robotizat, nu da doi bani. Il ofera oricarei doritoare. De parc-ar fi un infinit il serveste la mic-dejun, pranz si cina. Iar ca desert vinde vise. Este vanzatorul perfect de delicii cu gust intarziat de pelin. Da, vorbim de acelasi pelin. As putea spune ca e un colectionar distins, neinteresat de lucrurile materiale. Primeste suflete la schimb.
Am vrut si eu o bomboana din aceea, cu miez ce te imbata. Am primit o inghetata. Am fost lovita de acea raceala ce m-a lasat cu obrajii patati si fara de cheia cea mai importanta.
Candva am fost aproape identici. Aveam aceeasi gura stramba si-aceeasi ochi bulbucati. La mine s-a ontamplat el si din pacate la el nu s-a intamplat sa fiu eu.
Acum stiu ca inaintand in varsta si cunoastere si aspectul ni se schimba. As vrea sa-ln revad cu obrajii inflacarati. Abia atunci el va deveni perfect.
joi, 13 iunie 2013
sâmbătă, 9 martie 2013
Adio!
Am hotarat ca astazi este ziua in care ma voi sinucide.
Nu imi sta in fire sa ma plang pe la toate colturile. Nicidecum. Nu imi sta in fire sa spun ce simt nici macar apropiatilor. Insa am obosit. Am obosit sa zambesc cand nu pot, am obosit sa nu pot spune "nu" persoanelor care nici macar nu merita. Pur si simplu am obosit sa mai lupt cu lumea asta plina de prejudecati. Ma predau. Am obosit sa lupt cu standaredele normalitatii impuse de majoritate.
Cine sunteti voi sa judecati? Pentru ca exista oameni diferiti asta nu inseamna ca ei nu sunt normali. Din contra faptul ca suntem diferiti ne face normali si nu invers. Toti suntem facuti din acelasi aluat. Unii au mai multa materie cenusie, altii mai putina. Unii au un aspect exterior ce se inscrie in standardele voastre, altii nu. Dar asta nu inseamna ca ei sunt urati. Urati sunteti voi ca judecati. Ei pot fi chiar frumosi. Sunt oameni plini de sentimente, de trairi, de sperante, de idei, de iubire. Si poate ca ei traiesc chiar mai intens decat voi. Si sa fie clar, cand spun "voi" ma refer la cei cu orizonturile reduse, la cei ce judeca.
Din punctul vostru de vedere sunt un om anormal, si vad asta pe chipul vostru in fiecare zi, aud asta din cuvintele pe care mi le adresati. Priviri si vorbe pline de dispret sau mila, nejustificate.
Sunt un om frumos, stiu asta, dar sunt pe cale sa ma sinucid si deja am luat aceasta hotarare. Decat sa ma ucideti voi si sa prelungim agonia, mai bine rezolv eu problema. Si asa multi considera ca nu sunt in stare de a lua o decizie. Ba am luat foarte multe decizii pana acum, bune sau rele. Si felul in care sunt si ma comport acum e tot o decizie de-a mea. O decizie de a incerca sa fiu eu, de a incerca sa fiu un om cat mai bun. M-am saturat sa plec privirea cand nu trebuie, m-am saturat sa las de la mine, sa ma scutur mereu de praf si sa consider ca am cazut tot din cauza mea, ca am fost eu o impiedicata. Stiti ce? Voi mi-ati pus piedica.
Imi pare rau doar de oamenii frumosi care mi-au dat ocazia sa le arat cine si cum sunt eu cu adevarat. Ei poate imi vor duce lipsa.
Am spus de multe ori ca voi face asta, dar nu cred ca am avut curajul. Maine voi fi un alt om. Vom lupta cu aceleasi arme.
Astazi este ziua in care ma sinucid.
Adio!
Nu imi sta in fire sa ma plang pe la toate colturile. Nicidecum. Nu imi sta in fire sa spun ce simt nici macar apropiatilor. Insa am obosit. Am obosit sa zambesc cand nu pot, am obosit sa nu pot spune "nu" persoanelor care nici macar nu merita. Pur si simplu am obosit sa mai lupt cu lumea asta plina de prejudecati. Ma predau. Am obosit sa lupt cu standaredele normalitatii impuse de majoritate.
Cine sunteti voi sa judecati? Pentru ca exista oameni diferiti asta nu inseamna ca ei nu sunt normali. Din contra faptul ca suntem diferiti ne face normali si nu invers. Toti suntem facuti din acelasi aluat. Unii au mai multa materie cenusie, altii mai putina. Unii au un aspect exterior ce se inscrie in standardele voastre, altii nu. Dar asta nu inseamna ca ei sunt urati. Urati sunteti voi ca judecati. Ei pot fi chiar frumosi. Sunt oameni plini de sentimente, de trairi, de sperante, de idei, de iubire. Si poate ca ei traiesc chiar mai intens decat voi. Si sa fie clar, cand spun "voi" ma refer la cei cu orizonturile reduse, la cei ce judeca.
Din punctul vostru de vedere sunt un om anormal, si vad asta pe chipul vostru in fiecare zi, aud asta din cuvintele pe care mi le adresati. Priviri si vorbe pline de dispret sau mila, nejustificate.
Sunt un om frumos, stiu asta, dar sunt pe cale sa ma sinucid si deja am luat aceasta hotarare. Decat sa ma ucideti voi si sa prelungim agonia, mai bine rezolv eu problema. Si asa multi considera ca nu sunt in stare de a lua o decizie. Ba am luat foarte multe decizii pana acum, bune sau rele. Si felul in care sunt si ma comport acum e tot o decizie de-a mea. O decizie de a incerca sa fiu eu, de a incerca sa fiu un om cat mai bun. M-am saturat sa plec privirea cand nu trebuie, m-am saturat sa las de la mine, sa ma scutur mereu de praf si sa consider ca am cazut tot din cauza mea, ca am fost eu o impiedicata. Stiti ce? Voi mi-ati pus piedica.
Imi pare rau doar de oamenii frumosi care mi-au dat ocazia sa le arat cine si cum sunt eu cu adevarat. Ei poate imi vor duce lipsa.
Am spus de multe ori ca voi face asta, dar nu cred ca am avut curajul. Maine voi fi un alt om. Vom lupta cu aceleasi arme.
Astazi este ziua in care ma sinucid.
Adio!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
RSS Feed (xml)
