joi, 13 iunie 2013

Metamorfoza.

      Gura lui e stramba. Vesnic o minciuna-n colt i-atarna si picura pelin. Ochii sunt frumosi, dar parca-i ies din orbite sa-i strige mandria oricui le iese-n cale. Nasu-i e perfect, jignit parca pentru ca trebuie sa respire un aer comun. Obrajii-i sunt curati, n-au fost de nicio lacrima patati. Iar fruntea... fruntea lui nu a cunoscut patima sau pasiunea, s-a odihnit in fiecare noapte. Parul lui e negru si dezordonat, in contrast cu gandurile sale.
      In dreptul inimii are un lacat de argint, comoara lui cea mai de pret, iar cheia a ascuns-o in adancul sufletului.
      S-ar spune ca pe trupul sau , parca robotizat, nu da doi bani. Il ofera oricarei doritoare. De parc-ar fi un infinit il serveste la mic-dejun, pranz si cina. Iar ca desert vinde vise. Este vanzatorul perfect de delicii cu gust intarziat de pelin. Da, vorbim de acelasi pelin. As putea spune ca e un colectionar distins, neinteresat de lucrurile materiale. Primeste suflete la schimb.
      Am vrut si eu o bomboana din aceea, cu miez ce te imbata. Am primit o inghetata. Am fost lovita de acea raceala ce m-a lasat cu obrajii patati si fara de cheia cea mai importanta.
      Candva am fost aproape identici. Aveam aceeasi gura stramba si-aceeasi ochi bulbucati. La mine s-a ontamplat el si din pacate la el nu s-a intamplat sa fiu eu.
      Acum stiu ca inaintand in varsta si cunoastere si aspectul ni se schimba. As vrea sa-ln revad cu obrajii inflacarati. Abia atunci el va deveni perfect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu