Visele mele mor unul cate unul
Si odata cu ele ma sting si eu.
Cand nu va mai ramane niciunul,
Moarta voi fi si eu.
Minte, lasa-mi inima sa viseze.
Inima, lasa-mi mintea sa viseze.
Cand una veti fi,
Fericire ma voi numi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:)
RăspundețiȘtergereFrumoase cuvinte!
Desi sunt fara inspiratie acum, vreau,trebuie sa mai scriu un rand aici..
Nu te opri din visat! Asa stim sigur ca nu se vor putea termina niciodata visele, zilele.
Asa e, Paul, dar uneori razboiul dintre minte si inima nu ajunge la niciun consens.....si atunci morti vom fi si noi!! :)
RăspundețiȘtergere